Un bărbat adevărat este un bărbat cumpătat

O persoană cumpătată are sentimente echilibrate; are pasiune dar nu evidențiază emoții puternice, nepotrivite; își stăpânește emoțiile manifestând astfel maturitate. Face lucrul acesta chiar și atunci când este provocat.

Un om cumpătat este chemat să-și împlinească responsabilitățile față de Dumnezeu, familia lui, colegii și prietenii lui. Astfel el are o mărturie bună, este credincios, alții au încredere în el și este un om stabil, echilibrat.

Am studiat din 1 Timotei 3:2-4,7. Am adus în discuție și capitolul 2 din Epistola Apostolului Pavel către Tit.

Cumpătarea înseamnă echilibru. Situațiile grele, tensionate, provocările vor veni negreșit în viețile noastre până ne vom sfârși călătoria pe pământul acesta. Știind acest lucru ar trebui să fim pregătiți ca în astfel de situații să echilibrăm balanța. Provocarea (cu tot ce implică ea în mod firesc: supărarea, tensionarea relațiilor, uneori ieșirile în decor poate exagerate) trebuie contrabalansată cu calm, blândețe, vorbire curată, gânduri de pace. Pe acestea nu le putem dobândi prin moștenire genetică, ci se capătă prin transformarea minții noastre, a caracterului, după ce Îi vom fi încredințat viețile noastre lui Hristos, Domnul și Mântuitorul sufletelor noastre.

A fi cumpătați nu înseamnă să fim tăcuți. Dacă suntem chemați să ne spunem părerea trebuie s-o facem într-un mod care să-I facă cinste lui Dumnezeu.

Uneori trebuie să trecem prin Școala umilinței pentru a învăța să acționăm într-un mod echilibrat. Școala aceasta nu e ușoară, dar cei care o acceptă și se lasă modelați de ea vor căpăta o mărturie bună înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.

Cumpătarea celor ce ne sunt înaintași ne influențează, învățăm de la ei. Și tot așa cumpătarea noastră (sau lipsa ei) va influența persoanele de lângă noi. Învățăm unii de la alții și împreună de la Domnul Isus Hristos!

Următoarea întâlnire: Sâmbătă, 1 Aprilie, de la ora 9.00.

 

Ultimele cuvinte

Tenorul Richard Versalle de la Metropolitan Opera, în timp ce își interpreta rolul s-a urcat pe o scară cântând: „Păcat că poți trăi doar atât.” Imediat după aceea, a făcut atac de cord și a murit. În mod ironic, acelea i-au fost ultimele cuvinte.

Într-o zi, fiecare vom rosti ultimele noastre cuvinte, ultima dorință și testamentul. Poate că o să știi când o vei face sau poate că nu vei ști. Așadar, care îți vor fi ultimele cuvinte? Cum ți-ai descrie viața?

Poate chiar acum trăiești cu vinovăție. Poate că greutatea păcatelor tale te apasă precum o tonă de cărămizi. Poate că ai făcut recent ceva despre care acum realizezi că a fost oribil. Poate că e ceva ce ai făcut cu ani în urmă. Indiferent ce ar fi, tu acum trăiești cu o povară foarte mare a vinovăției și nu știi cum să scapi de ea.

Ce e de făcut, dar? 

Vinovăția este un simptom al păcatului. Nu este suficient să tratezi doar simptomele. Trebuie să mergi la sursă – ai nevoie de iertare! Există doar o cale pentru a avea păcatele iertate și anume Dumnezeu, prin Isus Cristos. Așa că dacă Îi mărturisești: „Doamne, îmi pare rău pentru păcatele mele; iartă-mă”, El te va ierta. Singurul păcat pe care Dumnezeu nu-l va ierta este păcatul nemărturisit. Biblia ne spune că: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire” (1 Ioan 1:9). 

Dacă El i-a iertat pe cei care L-au țintuit pe cruce, cu siguranță te va ierta și pe tine, indiferent ce păcat ai comis. Indiferent cât de oribil este, indiferent cât de mare este, El îl va ierta. 

Lucrurile cele mai bune urmează să vină

Poate uneori te simți ca Petru. Vorbind în numele apostolilor, I-a zis Lui Isus: „Iată că noi am lăsat tot și Te-am urmat; ce răsplată vom avea?” (Matei 19:27).

Isus a răspuns: „Și oricine a lăsat case, sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau feciori, sau holde, pentru Numele Meu, va primi însutit și va moșteni viața veșnică. Dar mulți din cei dintâi vor fi cei din urmă, și mulți din cei din urmă vor fi cei dintâi.” (versetele 29-30).

Poate o să zici: „Bine, am renunțat la anumite lucruri ca să-L urmez pe Isus. Dar unde-i răsplata cea mare?” Aceasta vine la urmă.

Iată ce trebuie să recunoști: indiferent la ce ai renunțat, nu ți-a dat Dumnezeu înapoi? Ai renunțat la câțiva prieteni; nu ți-a dat El alții în loc? Ai renunțat la așa zise plăceri; dar privind înapoi, acum realizezi că nu erau plăceri deloc ci mai degrabă dependențe – și încă unele distructive. Ai văzut cum ți s-a schimbat viața și cum deja Dumnezeu ți-a pregătit ceva în schimb.

Chiar și așa, lucrurile cele mai bune urmează să vină, pentru că atunci când mergem în cer vom avea recompense care ne așteaptă. Apoi cerul va coborî pe Pământ și vom domni o mie de ani cu Cristos, iar în final, Cristos va avea stăpânirea și domnia pe Pământ, în noua împărăție și noi vom fi parte din ea. Atunci vom stăpâni și împărăți cu El și răspunsul dat lui Petru de către Domnul nostru se va împlini.

Prin urmare, indiferent la ce ai renunțat, sau la ce renunți chiar acum, îți va fi înapoiat într-o măsură și mai mare.