Ascultă cu atenție

Cei care cred că doar mergând la biserică și luând parte la un anume ritual vor fi mai aproape de Dumnezeu, vor avea o mare surpriză. Locul în care poți căpăta cel mai ușor o inimă împietrită este biserica. După cum am mai spus, același soare care înmoaie ceara, întărește lutul.

Pe măsură ce este răspândit, Cuvântul Lui Dumnezeu are impact asupra unora, îi schimbă pe alții, dar unii sunt împietriți pentru că nu au intenția să-l creadă; continua lor expunere la Cuvântul Lui Dumnezeu le poate face de fapt mai mult rău decât bine și chiar în locul unde ar trebui să fie transformați, starea lor se poate înrăutăți mai mult ca oricând.

Mă refer, oare, la faptul că unii oameni nu ar trebui să meargă l biserică? Da… dacă nu au de gând să aplice ceea ce aud. Putem să vedem minuni și să auzim adevărul dar dacă nu dorim să îl aplicăm atunci inimile noastre devin împietrite.

Cineva care trăiește o viață dublă precum Iuda iscarioteanul va experimenta o accentuare a împietririi inimii. Iuda a umblat și a vorbit cu Isus vreme de trei ani și jumătate. A fost ales de Însuși Domnul. L-a auzit pe Isus ținând cele mai bune predici. Iuda a auzit cu urechile lui Predica de pe munte și Predica de pe Muntele Măslinilor. L-a văzut pe Lazăr înviat din morți. I-a văzut pe orbi căpătându-și vederea. I-a văzut surzi recăpătându-și auzul. Iuda a văzut miracol după miracol dar chiar și așa, inima lui s-a împietrit.

Și chiar dacă Isus știa ce urmează să să întâmple, Iuda, de bună voie, L-a trădat pe Isus în mod deliberat, reamintindu-ne că atotcunoașterea Lui Dumnezeu nu schimbă responsabilitatea omului.

Așadar, soluția nu este să nu mai mergem la biserică; ci să mergem cu dorința de a-L cunoaște pe Dumnezeu.

Greg Laurie

Un bărbat adevărat este un bărbat cumpătat

O persoană cumpătată are sentimente echilibrate; are pasiune dar nu evidențiază emoții puternice, nepotrivite; își stăpânește emoțiile manifestând astfel maturitate. Face lucrul acesta chiar și atunci când este provocat.

Un om cumpătat este chemat să-și împlinească responsabilitățile față de Dumnezeu, familia lui, colegii și prietenii lui. Astfel el are o mărturie bună, este credincios, alții au încredere în el și este un om stabil, echilibrat.

Am studiat din 1 Timotei 3:2-4,7. Am adus în discuție și capitolul 2 din Epistola Apostolului Pavel către Tit.

Cumpătarea înseamnă echilibru. Situațiile grele, tensionate, provocările vor veni negreșit în viețile noastre până ne vom sfârși călătoria pe pământul acesta. Știind acest lucru ar trebui să fim pregătiți ca în astfel de situații să echilibrăm balanța. Provocarea (cu tot ce implică ea în mod firesc: supărarea, tensionarea relațiilor, uneori ieșirile în decor poate exagerate) trebuie contrabalansată cu calm, blândețe, vorbire curată, gânduri de pace. Pe acestea nu le putem dobândi prin moștenire genetică, ci se capătă prin transformarea minții noastre, a caracterului, după ce Îi vom fi încredințat viețile noastre lui Hristos, Domnul și Mântuitorul sufletelor noastre.

A fi cumpătați nu înseamnă să fim tăcuți. Dacă suntem chemați să ne spunem părerea trebuie s-o facem într-un mod care să-I facă cinste lui Dumnezeu.

Uneori trebuie să trecem prin Școala umilinței pentru a învăța să acționăm într-un mod echilibrat. Școala aceasta nu e ușoară, dar cei care o acceptă și se lasă modelați de ea vor căpăta o mărturie bună înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.

Cumpătarea celor ce ne sunt înaintași ne influențează, învățăm de la ei. Și tot așa cumpătarea noastră (sau lipsa ei) va influența persoanele de lângă noi. Învățăm unii de la alții și împreună de la Domnul Isus Hristos!

Următoarea întâlnire: Sâmbătă, 1 Aprilie, de la ora 9.00.

 

Ultimele cuvinte

Tenorul Richard Versalle de la Metropolitan Opera, în timp ce își interpreta rolul s-a urcat pe o scară cântând: „Păcat că poți trăi doar atât.” Imediat după aceea, a făcut atac de cord și a murit. În mod ironic, acelea i-au fost ultimele cuvinte.

Într-o zi, fiecare vom rosti ultimele noastre cuvinte, ultima dorință și testamentul. Poate că o să știi când o vei face sau poate că nu vei ști. Așadar, care îți vor fi ultimele cuvinte? Cum ți-ai descrie viața?

Poate chiar acum trăiești cu vinovăție. Poate că greutatea păcatelor tale te apasă precum o tonă de cărămizi. Poate că ai făcut recent ceva despre care acum realizezi că a fost oribil. Poate că e ceva ce ai făcut cu ani în urmă. Indiferent ce ar fi, tu acum trăiești cu o povară foarte mare a vinovăției și nu știi cum să scapi de ea.

Ce e de făcut, dar? 

Vinovăția este un simptom al păcatului. Nu este suficient să tratezi doar simptomele. Trebuie să mergi la sursă – ai nevoie de iertare! Există doar o cale pentru a avea păcatele iertate și anume Dumnezeu, prin Isus Cristos. Așa că dacă Îi mărturisești: „Doamne, îmi pare rău pentru păcatele mele; iartă-mă”, El te va ierta. Singurul păcat pe care Dumnezeu nu-l va ierta este păcatul nemărturisit. Biblia ne spune că: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire” (1 Ioan 1:9). 

Dacă El i-a iertat pe cei care L-au țintuit pe cruce, cu siguranță te va ierta și pe tine, indiferent ce păcat ai comis. Indiferent cât de oribil este, indiferent cât de mare este, El îl va ierta.