În așteptarea Mântuitorului

În așteptarea Mântuitorului

Ne apropiem cu paşi mari de Sărbătoarea Naşterii Domnului Isus Hristos, aniversarea momentului în care Eternitatea a intrat în timp, Cuvântul s-a întrupat iar Dumnezeu a devenit om. Poate că, trecând dincolo de ambalajul comercial al sărbătorii, de ritmul amețitor pe care ea îl imprimă în perimetrul vieții noastre, măcar unii dintre noi ne vom descoperi răgazul de timp și resursele de curiozitate pentru a ne întreba: ”Și totuși, de ce a devenit Dumnezeu om, de ce a fost necesar ca Însuşi Creatorul să se identifice cu noi, creația Sa?”

Pentru a descoperi răspunsurile la această întrebare, trebuie să plecăm de la premisa că Isus nu a fost doar un om dăruit, un învăţător deosebit ori întemeietorul unui sistem religios. În enunțul textelor sacre și în convingerea creştinilor, El este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu Fiul, care a renunţat însă la privilegiile cerului, s-a întrupat şi a coborât în lumea noastră pentru a împlini voia Tatălui (Ioan 1:1, 6:38).

Potrivit Bibliei, „Cuvântul (adică Hristos) s-a făcut trup şi a locuit printre noi” (Ioan 1:14). Hristos a venit pentru a ne recupera, pentru a ne trezi din somnul păcatului și pentru a ne descoperi că suntem din Dumnezeu și ar trebui să mergem spre Dumnezeu! Prin păcat am deraiat din drumul nostru, dar Hristos a venit pentru a corecta devierea noastră prin jerfa Sa, la Golgota.

Să rămânem cu acest adevăr important pentru noi: când vom înțelege cu adevărat de unde venim, abia atunci vom înțelege cu adevărat unde mergem! Dacă vom înțelege că venim din Dumnezeu vom înțelege și faptul că întreaga existență nu își are rostul fără El. Avem nevoie de o întoarcere reală și totală la Dumnezeul întrupat pentru a sfârși călătoria vieții în prezența Sa.

0 comentarii

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *