Două surori gemene: mulțumirea și nemulțumirea

Două surori gemene: mulțumirea și nemulțumirea

Fiecare adunare generală a unei biserici creștine este pusă în fața acestei situații. Fiecare creștin care contribuie la viața unei comunități creștine este măcinat în fața acestei dualități. Ce să facem? Să fim mulțumiți sau nemulțumiți?

Să tăcem din gură și să ne resemnăm la situația actuală? Sau să vrem mereu mai mult, mereu mai bine?

Totul pleacă de la o neînțelegere de termeni și de atitudini. Mulțumirea și nemulțumirea nu trebuie neapărat să fie antagoniste. Ele sunt (sau ar trebui să fie) două fețe ale aceleași monede, două surori gemene care se completează și se ajută una pe cealaltă.

Ca să mă fac înțeles am să vă dau o situație practică: Un tată harnic și priceput a ridicat pentru familia lui o casă frumoasă, cu un singur etaj. La moartea lui, fiul său poate avea trei atitudini:

  1. Să lenevească zicând: ,,Am așteptat de mult să moară ăl bătrân. De-acum trai neneacă! Am casă, am tot ce-mi trebuie. Pun mâinile pe piept și mă bucur.“
  2. Să se apuce de lucru zicând: ,,Tot ce-am învătat de la tata este să fiu harnic și priceput. Am să clădesc deasura casei încă un etaj ca s-o fac și mai încăpătoare și mai bună.“
  3. Să dărâme ce a făcut tatăl său, zicând: ,,Bătrânul n-a știut nici ce să facă, nici cum să facă. Eu sunt mult mai deștept și mai priceput ca el. Dărâm tot și o fac altfel.“

Care dintre cele trei atitudini de mai sus vi se pare bună? Nu există un răspuns universal valabil. Fiecare alege după cum este el.

Diferențele dintre alternativele de mai sus sunt între ,,nemulțumirea pozitivă, care duce la progres și zidește“ versus ,,nemulțumirea negativă, care duce la dărâmare“.

Și mulțumirea puturoasă și nemulțumirea destructivă sunt extreme de care trebuie să fugim.

Eu am ales pentru mine să clădesc peste ceea ce au făcut alții, să știu să areciez, să vreau să laud, să nu mă opresc să spun mulțumesc și apoi, dorind mai mult, să … clădesc deasupra. Numai așa vom avea blocuri cu mai multe etaje. Altfel … vom demola mereu ce au făcut alții și vom rămâne pururi doar la dărâmăturile primului nostru etaj, condamnați sisific și păgubos să o luăm mereu de la capăt.

,,Dar, dacă vă muşcaţi şi vă mâncaţi unii pe alţii, luaţi seama să nu fiţi nimiciţi unii de alţii.“ – Galateni 5:15

,,[ Încercarea focului ] După harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, eu, ca un meşter-zidar înţelept, am pus temelia, şi un altul clădeşte deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum clădeşte deasupra“ – 1 Corinteni 3:10

Articolul precedent
Seara de rugaciune comuna
Următorul articol
Atitudine de misionar

0 comentarii

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *