Fii smerit ca Isus!

Adevăruri despre Dumnezeu în comparație cu noi, oamenii:

”Omul caută locurile cele mai de sus, El l-a luat pe cel mai de jos. Omul doreşte să fie precum zeii (chiar Dumnezeu, în sens de stăpânire nu de sfinţire), El s-a făcut om, şi încă prunc. Omul tânjeşte după locuinţe somptuoase, El nu avea unde să-Şi pună capul şi a pornit în viaţă dintr-o iesle. Omul alege cartierele de elită, El a ales să locuiască la Nazaret. Omul luptă din răsputeri să se îmbogăţească, El s-a făcut sărac. Omul dispreţuieşte pe cei de jos, El a fost alături de oamenii cei mai desconsideraţi, defavorizaţi şi nevoiaşi. Oamenii aleg persoane de renume în fruntea sistemelor lumeşti de guvernare, El şi-a ales nişte pescari umili din Galileea.”

Cineva a redat toate acestea în felul următor: „Viaţa şi moartea Domnului Isus reprezintă o mustare pe faţă, care străbate vremurile, la adresa oricărei forme de mândrie de care sunt capabili oamenii.”

Iată câteva din formele de mândrie ale omului, pe care Domnul Isus le-a mustrat pe față prin întruparea, viața și moartea Lui.

  • Mândria independenţei – „Eu nu fac nimic de la Mine Însumi.”
  • Mândria obârşiei – „Oare nu este El fiul tâmplarului?”
  • Mândria intoleranţei religioase – „Tată iartă-i, căci nu ştiu ce fac!”
  • Mândria inteligenţei – „Eu vorbesc aşa cum M-a învăţat Tatăl Meu.”
  • Mândria educaţiei – „Cum de are omul acesta învăţătură, căci n-a învăţat niciodată?”
  • Mândria înfăţişării exterioare- „N-avea nici frumuseţe, nici strălucire, ca să ne atragă privirile.”
  • Mândria reputaţiei – „Un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor.”
  • Mândria notorietăţii – „Poate ieşi ceva bun din Nazaret?”
  • Mândria încrederii în sine – „S-a pogorât împreună cu ei, a venit la Nazaret şi le era supus.”
  • Mândria voinţei proprii – „Eu nu caut să fac voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.”
  • Mândria reuşitei – „Dispreţuit şi părăsit de oameni.”
  • Mândria superiorităţii – „Eu sunt în mijlocul vostru ca cel care slujeşte.”
  • Mândria posesiunilor – „Fiul omului nu are unde-Şi odihni capul.”

(extras din E&L Harvey, Smerenia – Însemnul Regal, p.5-6)

Discutăm despre smerenie Duminică, 4 septembrie, de la ora 9.00, la Betel.

Text: Filipeni 2:1-11 (6-7)

Blândețea

Galateni 5:22-23 ne spune că Duhul Sfânt rodește în copiii lui Dumnezeu pentru ca aceștia să semene cu Hristos (Efeseni 4:14-16). Unul din aceste roade este blândețea. Blândețea nu înseamnă slăbiciune sau lipsă de fermitate. Înseamnă mai degrabă umilință și recunoștință față de Dumnezeu, și de asemenea un comportament politicos sau moderat față de alții. Opusul blândeții este mânia (supărarea), dorința de răzbunare, mândria (lăudăroșenia).

Dumnezeu dorește să controleze viața noastră. După logica noastră omenească nu ne putem supune voii lui Dumnezeu, pentru că suntem ființe libere. Însă cu înțelepciunea care vine de la Dumnezeu putem înțelege de ce este necesar să ne supunem cu totul lui Dumnezeu. Întreaga putere omenească la dispoziția oamenilor este ca o armă pe jumătate stricată în mâna unui copil. Blândețea însă, poziționează puterea noastră omenească sub autoritatea și călăuzirea lui Dumnezeu; este o unealtă puternică pentru Împărăția Cerurilor.

Oamenii pot avea putere…

  • putem rosti cuvinte ce îî pot influența pe alții;
  • acțiunile noastre pot construi sau pot dărâma;
  • putem alege ce anume ne poate influența viața.

Blândețea însă poate canaliza această putere spre scopuri nobile, sub călăuzirea lui Dumnezeu.

Blândețea înseamnă să recunoștem că există o mare diferență între căile noastre și căile lui Dumnezeu (Isaia 55:9). Înseamnă să realizăm că viziunea noastră strâmbă asupra lumii este influențată de faptul că suntem păcătoși. Înseamnă să acceptăm lucrurile materiale și spirituale așa cum se văd prin ochii lui Dumnezeu.

Ar trebui să alegem blândețea știind că trăim înaintea unui Dumnezeu care știe tot. „Unde erai tu când am întemeiat pământul?” îl întreabă Dumnezeu pe Iov. „Spune, dacă ai pricepere” (Jov 38:4). Dumnezeu este mai mare decât inima noastră şi cunoaşte toate lucrurile. (1 Ioan 3:20); noi nu putem nici prognoza meteo pe trei zile s-o cunoaștem cum trebuie. Uneori, ca un adolescent bosumflat, strigăm la Dumnezeu „Nu înțelegi!”, dar Dumnezeu înțelege mai mult decât ne-am putea noi imagina (Psalm 44:21).

Când suntem plini de roada aceasta a Duhului Sfânt numită ”blândețe”, îi putem chiar corecta pe alții fără supărare sau resentimente, știind că salvarea lor este mai importantă decât stima noastră de sine (2 Timotei 2:24-25). Vom fi gata să iertăm mai ușor orice ne-ar putea supăra, pentru că nu se compară nimic cu iertarea pe care Dumnezeu ne-a dat-o nouă  (Matei 18:23-35). Invidia și certurile atunci vor dispare, pentru că scopul nostru nu va mai fi persoana noastră ci Împărăția lui Dumnezeu (Philippians 1:15-18). Ioan Botezătorul a fost un predicator de fier, totuși a dat dovadă de blândețe când a zis, “Trebuie ca El (Isus) să crească, iar eu să mă micșorez” (Ioan 3:30).

Blândețea înseamnă de asemenea să renunți la dreptul tău de a controla ce este cel mai bine atât pentru tine cât și pentru alții. Dumnezeu nu este preocupat să ne asigure confortul, ci să ne asigure creșterea spirituală, și El știe de departe mai bine ca noi de ce avem nevoie pentru creșterea noastră. Blândețea mai înseamnă să accepți că ploaia lui Dumnezeu cade și peste cel drept dar și peste cel nedrept, iar Dumnezeu folosește metodele Lui proprii pentru a ajunge la inimile noastre sau ale celor din jurul nostru.

Nu în ultimul rând, blândețe înseamnă să acceptăm opinia lui Dumnezeu asupra oamenilor și a situațiilor. Poate ne gândim că ar fi o dovadă de blândețe dacă am trece cu vederea păcatul unui semen și i-am găsi o scuză prin neînțelegerea deplină a Scripturii, sau să lăsăm pe cineva să păcătuiască în continuare fără să spunem adevărul – aceasta NU este blândețe! Apostolul Pavel spune, „Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşeală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţii.” (Galateni 6:1). Asta nu înseamnă că trebuie să fim atât de ”blânzi” încât omul respectiv nici să nu-și dea seama că este în păcat. Înseamnă să înfruntăm păcatul și pe păcătos într-o manieră conform cu Sfânta Scriptură – trebuie să rămânem credincioși adevărului, dar în dragoste. La aceasta ne-a chemat Dumnezeu.

Împăratul Împăraților, Domnul Păcii, Dumnezeu întrupat, Hristos, a intrat în Ierusalim călare pe un măgăruș (Matei 21:5). Ce exemplu mai bun al blândeții putem întâlni?…

Dă-i voie lui Dumnezeu să te crească și să aducă blândețea ca rod în viața ta!

Traducere și adaptare după articolul The Fruit of the Holy Spirit – What is gentleness?

Resurse audio: ”Blândețea – forța trăirii creștine” (”Roada Duhului Sfânt” – Adrian Dordea)

 

Îi poți iubi pe oameni atunci când nu ești de acord cu ei?

De fiecare data cand deschidem Biblia nu putem sa nu remarcam numarul mare de versete in care ni se spune sa-i iubim pe cei din jurul nostru. Ni se porunceste sa ne iubim dusmanii, vecinii, sotiile, pe oameni frati, pe oameni. Desi Biblia ne invata sa-i iubim neconditionat pe cei de langa noi, gasim totusi motive sa procedam in felul acesta. Auzim tot felul motive de genul: „Nu vreau sa creada ca sunt de acord cu el(ea)” sau „Nu este o perosoana serioasa”.

Desi s-ar putea sa avem dreptate cand invocam aceste motive, totusi, asta nu ne da dreptul sa privam pe cineva de dragostea noastra, neglijandu-i poate tocmai pe aceia care au nevoie de compasiune cel mai mult: cei cazuti, impovarati, poate parasiti sau marginalizati.

Dragostea lui Dumnezeu nu are granite sau ziduri de aparare. Si de asemenea, nu are asteptari! Ea iubeste neconditionat.

Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi. (Romani 5:8)

Daca te numesti copil al lui Dumnezeu, urmas al lui Hristos, trebuie sa oglindesti imaginea Lui la aceeasi intensitate.

Vrei ca oamenii sa-L vada pe Hristos atunci cand se uita la tine? Vrei ca ei sa se simta in siguranta in prezenta ta vazand dragostea din inima ta? Ti-ai dori ca ei sa aiba incredere intr-o discutie cu tine fara sa se teama ca vor fi gresit intelesi sau judecati? Invata sa-i iubesti pe oameni chiar daca viata lor nu e perfecta.

Trebuie sa stii ca felul in care iubim spune ceva despre noi:

Cine nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste. (1 Ioan 4:8)

Da, poti sa-i iubesti pe oameni si fara sa fii de acord cu deciziile lor sau cu stilul lor de viata. Poti sa spui adevarul, dar il poti spune in dragoste. Hristos ne-a dat acest exemplu.

Sa stii ca drumul acesta nu este deloc usor, insa este unul onorabil pentru aceia care s-au hotarat sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-L urmeze pe Hristos in fiecare zi.

Deci, iubește ca Isus!

Imagine: http://versetedeaur.blogspot.ro