1. Accentul exagerat pe sărbătoare. Sărbătoarea este unică şi frumoasă, dar nu are niciun sens dacă nu Îl are în centru pe Cel sărbătorit, pe Domnul Isus Cristos. 
  2. Accentul exagerat pe ”atunci”. Ceea ce s-a întâmplat atunci şi acolo este important, dar nu trebuie să rămânem ancoraţi acolo. Cele scrise sunt pentru trăirea noastră prezentă. Să facem eforturi să nu repetăm greşelile lor, dar să învăţăm din aspectele pozitive. 
  3. Accentul exagerat pe oameni. Coborârea Domnului Isus în omenire a evidenţiat multe categorii de oameni. Unii au fost sinceri şi dedicaţi. Alţii au ales comoditatea, indiferenţa, făţărnicia, ura sau chiar lupta. Doar criticarea lor sau aprecierea lor nu ajută foarte mult. Noi trebuie să ne focalizăm pe dragostea lui Dumnezeu demonstrată în întruparea Fiului Său. Venirea Fiului în lume trebuie să ne vorbească despre noi, despre Tatăl, despre Fiul şi despre nevoia noastră de salvare. 
  4. Accentul exagerat pe noi înşine. Românul ştie să se aşeze în centrul atenţiei. El este gata să cheltuie pentru imaginea Sa. S-a împământenit ideea că nu poţi sărbători amintirea naşterii Domnului fără haine, mâncăruri şi alte lucruri noi. Dar oare ce au acestea de-a face cu venirea Fiului în omenire? Oare întruparea nu ne vorbeşte tocmai de renunţare şi de sacrificiu? Oare chiar sărbătoarea umilirii lui Isus să fie ocazia în care să ne înălţăm şi etalăm cel mai mult? Nu ar fi mai avantajos dacă ne-am concentra eforturile pe modalităţi de a-L prezenta semenilor pe Domnul Isus ca Salvatorul tuturor? Nu cred că trebuie să transformăm sărbătoarea în ore de dirigenţie şi să îi criticăm pe cei prezenţi, dar poate putem să îi pregătim pe oameni pentru o manifestare în echilibru. 
  5. Accentul exagerat pe activităţi. Lumea evanghelică începe să se dividă. Cei mai în vârstă, mai tradiţionali, îşi petrec mare parte a sărbătorii în adunările publice. Acum, cred ei, este momentul ca toţi să facă ceva… Este timpul activităţilor bisericeşti, a serviciilor aglomerate. Alţii, consideră că sărbătoarea trebuie să le aducă lor mai mult linişte, bucurie şi distracţie. Pentru ei sunt zilele activităţilor personale şi familiale. Cred că putem încerca un echilibru între activităţi şi relaxare. În final, sărbătoarea aceasta, menită să aducă bucurie întregului norod, ar trebui să aducă bucurie şi întregii familii. Căutaţi să aveţi timp şi pentru închinare cu familia lui Cristos şi pentru părtăşie cu familia voastră. 
Viorel Iuga

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *